Sistemele cresc mai repede decât înțelegerea. Echipele încetinesc. Iar lucruri care ar trebui să fie automate încă necesită intervenție manuală.
Baza de cod a ajuns aici prin ani de decizii, scurtături și creștere neplanificată. Acum e greu să schimbi ceva fără să se strice altceva.
Ce ar trebui să dureze zile ajunge să dureze săptămâni. Complexitatea face ca până și munca de rutină să se simtă riscantă și epuizantă.
Inginerii buni pierd timp pe sarcini repetitive pe care un sistem ar trebui să le facă singur. Timp pe care nu-l mai pun în lucrurile care contează.
Ai demonstrat ideea, dar codul nu a fost gândit să reziste. Acum e în producție, fragil, iar fiecare schimbare se simte ca un risc.
Ne uităm la rezultate, nu la promisiuni. Fie că te sufocă datoria tehnică, ai un prototip care trebuie să țină în producție, sau pierzi timp pe muncă repetitivă, te scoatem din blocaj și te punem din nou în mișcare.
Refacem fundația ca echipa ta să se miște repede, fără teama că se strică ceva.
Prototipul devine produs — construit să reziste, nu un castel de cărți.
Scoatem munca manuală din drum, ca inginerii să rămână pe problemele care chiar au nevoie de ei.
Fără pase între echipe, fără surprize. Stăm aproape, comunicăm clar și decidem împreună — ca să știi mereu ce se întâmplă și de ce.
Ascultăm ce contează și ne adaptăm la constrângerile și obiectivele tale reale, nu la șabloane.
Cicluri scurte: vezi progres repede și poți corecta din timp.
Preluăm greul tehnic, ca echipa ta să se poată concentra pe ce urmează.
Am petrecut ani în sisteme reale: mentenanță pe produse care chiar duc greul, lucruri reparate sub presiune și decizii grele despre când reconstruiești versus când doar peticești. Genul de responsabilitate care te învață ce contează.
